Ascensiunea masinilor ! Cine este noul ZEU al tehnologiei, “Internet of Things”?

Tehnologia interconectată este acum o realitate inevitabilă: comanda produselor alimentare, monitorizarea orașelor conduc la supra incarcarea retelelor. Promisiunea este că, noul ZEU al tehnologiei ne va aduce beneficii tuturor. Dar cum?

Undeva în lume, un tânăr inginer speră să-și “optimizeze” viața prin intermediul senzorilor care urmăresc ritmul cardiac, respirația și ciclul somnului.

În Europa, un autobuz care rulează cu două minute în urma programului transmite numărul său de inmatriculare și numărul pasagerilor în rețeaua de semnalizare rutieră, astfel se prelungește timpul luminii verde la fiecare din următoarele trei intersecții suficient de lungi pentru ca șoferul ajungă la timp.

Într-un oraș, un webcam monitorizează un stand de fast-food, permițându-i orcui să se uite la toate intrările și ieșirile sale.

Publicitate

Ceea ce leagă aceste circumstanțe extrem de diferite este o viziune ce abordeaza dispozitivele ca fiind conectate si care ne sunt prezentate acum ca “IoT”, ce este caracterizat ca o stare de existență în care “calculul și comunicarea datelor sunt încorporate și distribuite prin întregul nostru mediu”

Deși adesea se poate simți ca și o colonizare în plină acțiune, ambițiile distincte sunt servite oriunde și oricum. IoT nu este o simplă tehnologie ci implică tot ceea ce conectează diferitele dispozitive, servicii, furnizori și eforturile concertate catre un scopul final. Scopul de a capta datele care apoi pot fi utilizate pentru măsurare, analiza si control, practic este un feedback al omului catre mașină.

La microscara, IoT este vizibil sub forma senzorilor biometrici care pot fi purtați sau implantați. Cei mai simpli dintre acești senzori sunt pedometrele digitale conectate în rețea. Aceștia au capacitatea de a numără pași, de a măsura distanța parcursă și de a furniza o estimare a caloriilor arse în timpul acestei activități. Modele mai elaborate măsoară ritmul cardiac, respirația, temperatura pielii și chiar transpirația.

Dacă dispozitivele biometrice purtate sau implantate, cum ar fi cele produse de Fitbits și sau de Apple, sunt teoretic destinate unui auto control strict fara autonomie din punct de vedere a deciziei, introducerea în mediului domestic a produselor și serviciilor conetate la o rețea similare acestora, are scopul de a oferi o experiență foarte diferită și sporirea confortului. Scopul acestor eforturi în dezvoltarea  “inteligenței domestice” constă în a scurta procesul de gandire care trebuie să decidă între a avea o dorință și a îndeplini dorința.

În acest moment un exemplu de astfel de gadget este cel vandut de Amazon (Dash Button). Multe din dispozitivele de tip IoT sunt puțin mai mult decat un simple obiecte cu capacitatea de a fi conectat în rețea. Produsul comercializat de Amazon este exact opusul, practic este un produs care nu ar fi existat fără internet.

Nu se dorește subestimarea acestui produs dar IoT nu poate fi imaginat ca fiind reprezentat de prezența unor astfel de gadget-uri pentru activități singulare și clar identificate.

Batălia importantă constă în obținerea de metadate, precum locația, ora și frecvența, practic se încercă identificarea unui patern de comportament și din nou avem de a face cu un nou ZEU al tehnologiei și anume G.I.S., acestă nouă tehnologie practic ne va cartografia nevoile de baza conform piramidei nevoilor a lui Maslow la o rezoluție ridicată. 

Analizând aceste lucruri constatăm că IoT parctic va deveni o prelungire a noastră cu scopul de a îndeplini sau de a asigura diverse necesități de pe diferitele niveluri a acestei piramide.

Datele privind, ceea ce industria numește “conversie”, sunt foarte clare și cu cât sunt mai puțini pași într-o tranzacție, cu atât IoT va deveni mai scalabil și mai integrat și indispensabil în spațiul domestic. 

Momentan IoT abordează acest deziderat prin așa zisa generație de “smart speakers”, chiar dacă sunt diferiți, de tip Cortana(Microsoft), (Amazon) Echo sau Home Google, fiecare dintre ei  se presupune a funcționa ca un centru de comandă al unui mediu intern conectat.

Forma fizică a unor astfel de “smart speakers” este irelevantă, deoarece slujba lor principală este de a funcționa ca un “asistent virtual”, oferind un mod simplu și integrat de acces la numeroasele controale digitale împrăștiate în spațiul domestic contemporan, de la iluminat și divertisment la sisteme de securitate, încălzire, răcire și ventilație.

Google, Microsoft, Amazon și Apple își bazeză aceste tehnologii pe algoritmii și tehnicile existente pentru recunoaștrea limbajului natural. Faptul că vocile și personalitățile acestori “smart speakers”  sunt  atribuite femeilor se bazeză probabil pe studii care indică faptul că utilizatorii de toate genurile preferă să interacționeze cu femeile. La Apple se numește Siri și potrivit rapoartelor, va primi în curând un dispozitiv propriu, Alexa de la Amazon și Cortana de la Microsoft, în timp ce un astfel de “smart speakers” se adresează pur și simplu companiei Google “Google”.

La început, astfel de dispozitive par destul de inofensive. Stau tăcuțe și atențe la periferia conștiinței noastre,  le vorbim doar atunci când avem nevoie de ele. Dar dacă este să analizăm mai atent, apare o imagine mai amplă și mai problematică.

Privind mai atent, de exemplu la asistentul Google ce funcționează pe urmatorul principiu: să presupunem că menționați că vă place mâncarea italiană, iar apoi asistentul Google detremină ca va aflați într-o anumită zonă, parsând articolele dintr-un ziar local, acesta “va răspunde apoi la solicitarea dumneavoastră pentru a vă identifica un restauran și cu câteva sugestii pentru mese de rezervat la restaurantele italiene utilizând, de exemplu, aplicația OpenTable “.

Acest exemplu arată că, deși alegerile pe care ni le oferă acești asistenți, sunt prezentate ca neutre, se bazează pe numeroase ipoteze incorporate, iar  mulți dintre noi și-ar pune întrebarea dacă nu cumva ar trebui să le examinăm mai atent.

Întrebați lucratorii restaurantelor ce cred ei despre aceste tipuri de aplicații și veți afla rapid urmatorul lucru și anume, confortul unei persoane conduce la un ritm accelerat al muncii altora iar in unele situații chiar mai rău.

Analizând in profunzime modul de implementare a unor astfel de soluții inteligente, ve-ți constata că obligatoriu trebuiesc indeplinite anumite condiții pentru implementare și utilizare, echipamente, software, iar furnizorul întregii tehnologii pastrează proprietatea tuturor datelor înregistrate.

Practic noul copil minune al tehnologiei IoT se transformă într-o rețea senzorială pentru un alt zeu al tehnologiei și anume A.I.

Există și alte provocări față de acest mod de a interacționa cu informațiile provenite din rețeaua golbală. De exemplu este dificil, ca un utilizator să determine dacă opțiunile pe care le oferă un astfel de asistent virtual, rezultă din ceea ce industria numește o revenire “organică” – ceva care a venit în mod legitim ca urmare a unui proces de căutare și informare sau calitatea opținilor și rezultatelor oferite depind de faptul că aceste produse și servicii sunt platite. Dar principala problemă cu asistentul virtual este aceea de a promova o abordare a lumii care este literalmente lipsită de grijă, lăsându-i pe utilizatori, să nu fie dispuși să stea în fața unei frustrări prelungite a dorinței și tot mai puțin critice față de procesele care duc la mulțumire.

Practic lumea nu mai este dispusă să aștepte, să dialogheze, să se intereseze despre calitatea sau existența unor servicii, devenind mai comozi sau mai bine zis leneși, deoarece acceptam servicii și produse care ne sunt livrate instant în detrimentul activităților cognitive specifice omulu de a cerceta, documenta sau informa.

Parctic aceste procese sunt eliminate de mult mai atractivul serviciu instant care din păcate nu are implementat și o analiză a feedback-ului provenit de la utilizator, acesta fiind de cele mai multe ori, foarte complex și practic imposibil momentan, de încadrat într-un patern comportamental.

Puneți deoparte întrebarea cu privire la beneficiile disproporționate pe care le aveți ca utilizator a unui astfel de asistent virtual, obțineți puțină ușurință în rezolvarea problemelor de zi cu zi, în timp ce furnizorul acestui serviciu obține totul – toate datele despre viața dumnevoastră, iar în cel mai meschin mod, să nu fiți mirați că viața dumnevoastră are și o valoare monetizată(rating).

IoT practic elimină constrângerile pe care le are individul în lumea reală. Este într-adevăr atât de dificil să așteptați până când ajungeți acasă pentru a porni căldura sau aerul condiționat? Merită să renunți la atât de multe, doar pentru a putea face acest lucru de la distanță?

Desigur punctul de vedere de mai sus este un posibil scenariu chiar dacă exagerat și sper că omenirea să fie destul de inteligentă și înțeleaptă astfel încât să nu sacrifice chiar totul în virtutea confortului.

Totuși care este legătura intre IoT și Smart City? Practic,o gamă largă de dispozitive de colectare a informațiilor sunt din ce în ce mai des amplasate în spațiul public, inclusiv camerele CCTV; apar anunțuri și automate de vânzări echipate cu senzori biometrici; și sistemele de micro-amplasare interioară cunoscute sub numele de “balize” care, combinate cu o aplicație smartphone, trimit semnale care furnizează informații despre produsele și serviciile din apropiere.

Imaginea de ansamblu la care asistăm este că mediul urban aspiră informații, fiecare metru pătrat de trotuar, banal aparent, generează atât de multe date despre utilizările și utilizatorii săi, încât nimeni încă nu știe ce să facă cu ele, iar la această scară de activitate, ideologia călăuzitoare a IoT devine destul de clară.

Practic colectăm și furnizăm date de tot felul dar fără a avea o necesitate sau un obiectiv de indeplinit, suntem lipsiți de scop, ci colectăm date, doar ca să colectăm și să fim și noi o entitate în IoT. (Ore chiar suntem un obiect? 🙂

Cea mai puternică și mai explicită articulare a acestei ideologii în definirea unui oraș inteligent a fost oferită “În cîteva decenii de acum, orașele vor avea nenumărate sisteme informatice care funcționează inteligent și care vor avea cunoștințe perfecte despre obiceiurilor utilizatorilor și a consumului de energie și va oferi servicii optime … Scopul unui astfel de oraș este de a reglementa și controla în mod optim resursele prin intermediul sistemelor IT autonome “.

Există o poziție filosofică clară, chiar și o viziune asupra lumii. În spatele tuturor acestor lucruri: și anume că lumea este în principiu perfect cunoscută, conținutul ei enumerabil, iar relațiile sale, capabile să fie codificate într-un sistem tehnic, fără părtinire sau denaturare.(oare vom avea de a face cu un sistem etic de guvernare? :)).

Fiecare aspect al acestui ideologii este discutabilă. Poate că, cel mai evident, afirmația că orice este perfect cunoscută nu își are rostul (cineva s-a jucat cu teoria hosului). Cu toate acestea, senzorii pot fi și vor fi amplasați în spațiul urban, ei vor înregistra numai ceea ce este susceptibil de a fi înregistrat. Cu alte cuvinte, ei nu vor putea să preia fiecare informație necesară pentru formularea unei politici civice sănătoase, ci doar ce excede regula iar datele vor fi folosite pentru reglaje și ajustări.

Practic se ajunge la paradoxul cu care ne-am confruntat până acum în care personalitatea și unicitatea individului va fi netezită și nivelată de statistică, această acțiune având rol imperativ asupra comportamentului atât a individului cât și a societății (de exemplu, în momentul în care totul va fi optimizat, care va mai fi, sau mai bine zis, vor mai fi proteste de stradă și dacă da, care ar fi motivul? Totul este prea optimizat? ) )

Acesta este fenomenul cunoscut ca fiind “distorsiune statistică” și este foarte probabil să apară atunci când vor fi stimulentele financiare sau alte stimulente ce sunt impuse de atingerea unui prag de performanță.

Există, de asemenea, problema interpretării. Promotorii orașelor inteligente par adesea să procedeze ca și cum ar fi evident că fiecare dintre faptele noastre au un singur sens, care poate fi recunoscut, a devenit patern, un automatism, fără nici o posibilitate de eroare. Cei mai proeminenți susținători ai acestei abordări par să creadă că nici un proces special de gandire și de interpretare (o gandire asimetrică sau în cazul psihologiei, gandire laterală) nu este implicat în utilizarea acestor date.

Dar datele nu sunt niciodată “doar” date. Adevărul este că datele sunt ușor de manipulat, în funcție de modul în care sunt colectate.

De exemplu diferite valori pentru poluarea aerului într-o anumită locație pot fi produse prin modificarea înălțimii la care un senzor este montat. Percepțiile asupra riscului într-o vecinătate pot fi transformate prin modificarea ușoară a taxonomiei, folosite pentru clasificarea infracțiunilor raportate și oricine a lucrat vreodată cu sondaje de opinie, știe cât de sensibile sunt rezultatele la formularea în termeni preciși și exacți a unei intrebări de sondare.(Sigur va fi nevoie de fuzzy logic)

Pretenția îndrăzneață de cunoaștere “perfectă” pare incompatibilă cu realitatea dezordonată a tuturor sistemelor cunoscute, de procesarea informațiilor, de către indivizi și de instituțiile care le folosesc și în sens mai larg, cu lumea, în timp ce o experimentăm.

De fapt, este surprinzător faptul că orice inginer cu experiență nu va fi atât de îndrăzneț încât să pretindă perfecțiunea oricărui sistem computațional, oricât de puternic ar fi.

Ideea că există o singură soluție la problemele urbane este, de asemenea, profund greșită. Orașele sunt alcătuite din indivizi și comunități care adesea au preferințe concurente și este imposibil să le satisfacem pe deplin în același timp.

Să presupunem, din motive de argumentare, că există o formulă de bază capabilă să echilibreze nevoile tuturor circumstanțelor, situațiilor sau dezideratelor concurente ale unui oraș. Cu siguranță ar fi convenabil ca această medie de aur să poată fi determinată automat și consecvent dar renuțarea conducerii municipale la un set de instrumente algoritmice pare să impună o încredere nejustificată, din partea responsabilă cu redactarea algoritmului, toate acestea conducand în mod cert catre eșec.

Problema totusi are o rezolvare filosofică simplă. Trebuie să înțelegem că realizarea unui algoritm destinat să administreze distribuția resurselor civice este ea însăși un act politic. Și, cel puțin pentru moment, nicăieri în literatura de specialitate actuală privind orașele inteligente nu există vreo sugestie  sau afirmație că, fie algoritmii, fie designerii lor ar fi supuși proceselor obișnuite de responsabilitate democratică și politică.(De exemplu VOTUL)

Totuși IoT are momentan multe aplicabilități și posibilități de implementare, dar totuși nu trebuie să împingem lucrurile atât de departe încât să renunțăm la cateva atribute umane esențiale și care ne formează ca indivizi: responsabilitate, compasiune, rațiunea și altele;

Publicitate

PS: Renunțați la comfort și comoditate. Fiți voi prezenți în viața reală, nu un dispozitiv!

Publicitate
Close